Tag Archives: sila

Detest. Protest. Manifest

Vreau să trăiesc într-o lume nouă
În care oamenii-și vorbesc fără tăgadă
Deschiși și sinceri ca stropul de rouă
Fără frică și fără paradă.

Mi-e silă, detest lumea din jur
Mi-e silă de mine ca din ea mai fac parte
Când tot ce-mi doresc și tot ce conjur
Să vină în viața-mi e tot mai departe.

Zâmbesc bucuros și privesc cu lumină
Spre o lume în care mă simt un străin
Cu care nu leg conexiune, nici măcar puțină
Și care-mi preschimbă căldura-n venin.

Trec printre case scăldate în soare
Și străzi umplute cu verde și viu
Telefoane ce sună din sonerii solitare
Și totul e gol și mort și pustiu.

E noapte, e zi, dar ce mai contează?
Zgomot, lumină și fum – mi-e totuna
Când mângâi o sticlă ce secată dansează
Chiar de afară e soarele sau luna.

Mi-e drag și mi-e dor de promptul răspuns
La simpla-ntrebare “Ce faci, unde ești?”
De persoana lipsită de motiv ascuns
Cu care sincer să vorbești, să dăruiești.

Mi-e silă și detest lumea în care
Mă joc de-a trăitul cu teamă și gânduri
Cu vorbe nespuse, mângâieri neatinse
Priviri neîntoarse, zadarnice rânduri.