Tag Archives: impresionabilitate

Impresionabilitate scăzută

Devin tot mai puțin impresionabil de ceea ce se întâmplă în jurul meu.
Activitățile și realizările oamenilor mă mișcă tot mai puțin. Nu sunt interesat.
Performața celor din jur mi se pare ceva normal, care “așa ar trebui să fie”; nu mă încântă, nu mi se pare a fi ceva deosebit.

Încerc să mimez pe cât posibil surprinderea și încântarea, față de cei de lângă mine, pentru a le oferi un feedback sociabil cu care sunt obișnuiți.
Încerc să mimez încântarea, pentru a le oferi momentul de împlinire personală pe care și-l doresc.

Spun “Wow”, “Uau”, “Vai, ce frumos!”, “Mă bucur!”, “Îmi place!”, “Foarte bine!” doar pentru bucuria celui care aude aceste cuvinte, fără ca să simt în sufletul meu, în 99% din cazuri, adevăr în ceea ce zic.

Natura mi se pare cu adevărat deosebită. Natura mă impresionează și mă surprinde, aproape de fiecare dată.
Mă impresionează lumea imaginară. Mă surprind și mă încântă posibilitățile de dezvoltare, explorare și creare din lumile inexistente (respectiv imaginație, vizualizare, creație, visare).

Ceea ce ține însă de oameni mi se pare din ce în ce mai puțin interesant.
Nu înseamnă că nu găsesc oamenii a fi frumoși sau dragi sau că nu îi iubesc.
Dimpotrivă, îi iubesc și îmi sunt dragi. Doar că ceea ce fac ei, în majoritatea cazurilor, nu mă mai impresionează.

Mă însingurez. Mă înstrăinez. Mă închid. Mă schimb.