Sonetul fluturașului

O! Lasă-mă în ochii negri veşnic să privesc
Şi să pătrund în întunericul de noapte
Iar cu săruturi ce vor ţine loc de şoapte
Să-ţi spun de zeci de ori că te iubesc.

Ca pelerină neagră cu unde din velur
Frumosul păr îţi încadrează faţa
De parcă se-mpreună noaptea în zori cu dimineaţa
Şi numai cu săruturi aş vrea ca să te tulbur.

Cât de ameţitoare-i pirueta rotită printre rafturi
Şi-i părul tău ca aripi de negru fluturaş zglobiu
Ca să-l priveşti nicicând nu poţi să te mai saturi.

Cu anii ce vor trece, voi fi bătrân, dar gânduri
Spre fluturaşul negru, ce fi-va argintiu,
Vor alerga nostalgic, să-l caute printre rafturi.

25 August 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)


Leave a Reply

Your email address will not be published. All fields are mandatory.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.