O spartă venă care curge

O viață lipsită de sens
De motiv, de parfum, de culoare.
Mucegai generat de condens
Speranță-n zadar și apă de ploaie.

O roșie sfeclă ce curge șiroaie
E tot ce ai fost și tot ce vei fi
Ai crezut, ai visat că speranța nu moare
Dar ghici?! când ea-nceteaz-a trăi.

Un drum gol, nesfârșit, fără capăt și fund
Făr’ de iesire și făr de-intersecție
Înainte, înapoi: doar zgomot și grund.
Poți să te-oprești. Oricum e o frecție.

Și nicio-ntrebare nu mai are răspuns
Și niciun tablou nu mai are patină
Și știi că greșești. Dar ți-a ajuns
Și nu mai ai chef de nicio lumină.

Alarmă, alarmă! Sare lumea să strige
De renunți, e-un păcat! Ah, vai, aoleu!
Dar pe nimeni pantofii-ți nu-l strânge
Îi doare în pulă – un bețiv în troleu.

Și la urma urmării prostul ești tu de-aștepți
cuiva să îi pese. Dar nu speri, că știi asta bine.
Dar nașpa! Greșit sau corect, te destepți,
Nu contează, și vezi că nu mai depinde de tine.

Ratare. Inutil. Incapabil. Mult prea târziu
E prea greu. Nu se poate. Nu ai cum.
Și din ce simți mai mult că-i realitate…
La dracu’ cu tot! Citiți un postum.


Leave a Reply

Your email address will not be published. All fields are mandatory.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.