Nu mai cred în iubire. Demult.

nu mai cred în iubire. demult.
e doar o povară
sau în cel mai bun caz
o simplă amăgire.

este motorul filmelor
și cărtilor și al poveștilor
iar eu de-ar fi să fac
la rându-mi
filme sau povești sau cărți
la fel aș folosi-o
ca pe-un subiect central,
deziderat al personajelor,
ca pe o forță motrice
care să propulseze acțiunea.

dar în realitate?
în basmu-acesta
ce se-nvârte-n jurul nostru?
în lumea asta încruntată,
plină de frică, de teamă,
de orgoliu și prostie?
eu nu mai văd iubire.

e sursa celor mai murdare acte
e confundată cu obsesia,
posesia, frica, lăcomia.
ar putea fi cea mai frumoasă formă
de manifestare și de existență
și totuși este doar … nimic.

arătați-mi un om fericit din iubire
în ziua de astăzi, în clipa de-acum
și eu am să vă spun că omul acela
de fapt nu iubește
și de fapt, nu-i fericit.

fericirea nu vine din iubire.
nu are cum să vină din ceva
care implică o altă persoană.
totu-i de fapt o mare oglindă
care reflectă ce este în tine.

nu mai cred că poate să ofere aripi,
că e luminoasă
sau împachetată în culori multiple.
nu mai cred că există.
iar dacă nu există,
mai merită atunci vreo luptă?
mai merită să fie apărată,
cucerită sau cântată?

desigur, aș putea să mă înșel,
să fie realitatea altfel decât cum o văd,
să n-am, poate, habar de ceea ce vorbesc,
să fie-n jurul nostru, de fapt, un vis fericit.
la urma urmei, ce știu eu?
sunt doar un alt îndrăgostit.


Leave a Reply

Your email address will not be published. All fields are mandatory.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.