Aproape de Andreea

Pentru moment prejudecăţile ne distanţează
Şi legile stupide ale oamenilor ne separă
Şi-n timp ce clipa reîntâlnirii tot trenează
Sufletul meu doar cu saline lacrimi se-mpresoară.

În spaţiul dintre noi zid de fantome s-a edificat
Şi forţa pumnului nu-i de ajuns ca să îl năruie
Mă simt, de invizibil, în suferinţă-ncarcerat
Şi unii-mi spun că cică-s liber, dar gratiile dăinuie.

Aceste gratii eu le simt, dar mulţi nu le zăresc
Mă-nvârt anapoda, lovindu-mă-n zerouri
Şi peste tot aceleaşi chei se învârtesc
Dar nu-mi deschid şi mie celula plină de ecouri.

În faţa cuştii mele, palierul se întinde tenebros
Luminile speranţei se-arată doar ca viziune
Şi parcă stau în echilibru pe-un bolovan alunecos
În timp ce pardoseala închisorii se transformă în genune.

Încerc, cu exteriorul, să comunic prin telepatie
Reclamele supremarket-urilor îmi sunt unice scrisori
Şi singura-mi scăpare din această anomie
E să-ţi trimit, din sentimente aeroplane, cu gânduri drept aviatori.

Şi nici nu ştiu de le primeşti sau nu
Dacă prin farmec înspre mine te gândeşti
Sau amintirea mea e pentru tine un subiect tabu
Sau încă, poate că puţin, mă mai iubeşti.

Privesc înapoi şi eşti singura pe care o revăd
Privesc înainte şi eşti singura la care visez
Eşti motivaţia care mă-mpiedică s-ajung o pomenire
Şi numai la tine, fără-ncetare, contemplez.

Mă-ntorc cu-n an în urmă în ale clasei dimineţi
Şi zâmbetul şi ochii şi vocea îţi rememorez
Şi nu ştiu dacă fără ale tale toate frumuseţi
Ziua-mi de naştere o mai sărbătoresc sau o comemorez.

2005
(poezie scrisă la vârsta de 18 ani)


Leave a Reply

Your email address will not be published. All fields are mandatory.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.