Jurnal de călătorie – 9 August 2015

Ajuns-am in sinaia la doua si jumatate dupa-masa.
Am mers sa revad parcul si apoi m-am dus direct la telecabina. Vroiam sa revad muntele.

Mi-au spus ca pot merge doar pana la cota 1400, intrucat tocmai ce pierdusem o cabina iar urmatoarea nu s-ar mai fi sincronizat cu cea de intoarcere, caz ca urcam pana la cota 2000.

Am zis ok si mi-am luat bilet.
Cateva minute mai tarziu eram la cota 1400. Acolo mai urca, pe langa telecabina si o telegondola operata de alta firma. Am mers sa intreb pana la ce ora este deschisa si mi-au spus ca-i pana seara la sapte, mult peste ora de intoarcere de la cota 2000 a celuilalt operator.

Asa ca am fugit repede inapoi la telecabina sa prind ultima cursa a serii spre cota 2000. Tanti de la bilete mi-a spus ca n-as face decat sa urc si sa cobor la loc fiindca voi avea cel mult sapte minute de stat. Am zis ok si mi-am luat bilet.

Ajuns-am sus dupa cateva minute si am fugit repede afara din statie pentru-a ma bucura de munte. Am iesit afara, un cer senin cu un soare superb, fara vant si aproximativ 24 de grade.
Si peste toate, liniste. O liniste sublima.

M-am bucurat de cele sapte minute si apoi m-am intors la cabina. Am pornit inapoi. La cota 1400 am avut noroc si-am prins tot cabina de intoarcere, deci am folosit acelasi bilet.

Apoi am mers la gara si am venit la predeal. O ora si jumate am avut la dispozitie si am stors-o cat am putut. M-am simtit bine.
La iesirea din gara era un afis mare pe care scria “Taticu'” . Nu, glumesc. Nu l-am cautat si prin urmare nici gasit pe Sipoteanu.

Acum sunt in gara, astept trenul ce ma va duce inapoi in Sinaia, unde am o camaruta rezervata pentru o noapte.


Leave a Reply

Your email address will not be published. All fields are mandatory.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.