Category Archives: Literatură și alte scrieri

Puterea dragostei

Toatã iarna, lungã, cât a fost
Îmbrãcat în haine groase
Care mã fãceau s-arãt cam dublu dar cu rost
Numai vara o strigam sã vie
Sã-mi aducã zile cãlduroase.

Cu groază începeam pulovere să-mbrac
Iar când ieşeam în stadă
-Ce zloată, gheaţă, ceaţă, ger!
Le străbăteam cu scârbă-n grabă mare
Păşind în zig-zag asemeni unui fulger.

A venit la un rãstimp şi vara
Şi mi-a adus căldură şi dogoare
Dar mulţumit tot nu eram
Şi-atunci intram în apă şi strigam:
-Vreau răcoare !

Azi e căldură mare într-un mic birou
Mi-arată termometrul cu plus cam multe grade
Sunt roşu, cu emoţie mă plec,
Sărut o apariţie divină
Iar buzele-mi şoptesc de dragoste tirade.

N-am ştiut atunci în iarnă
Nu pe vară trebuia s-o chem
Nici răcoarea-n zilele de vară
Doar iubirea tandră a Florinei de-o aveam
Îmi aducea căldura, răcoarea şi liniştea din Kem.


KEM=oraş balnear din Siberia

23 Ianuarie 1997
(poezie scrisă la vârsta de 9 ani)

Gânduri de ZIua Nașterii lui Iisus

Cu aur, cu tãmâie şi cu smirnă
Trei Magi înspre Iudeea au pornit,
Călăuziţi de-o Stea cum nu s-a pomenit
Un Mare Rege prevestind cu a Ei Lumină.

O nouă Stea-nălţată pe ceruri nepătrunse
De oamenii cei muritori
Şi chiar de a lor minte,
Mai luminoasă decât Luna noaptea,
Mai orbitoare decât Soarele în ziuă,
Deasupra unui han, din Bethleem, Lumina îşi răsfrânse.

Înţelegând că Pruncul din ieslea săracă şi ferită
Privirii unora – e Domnul Mântuirii, al nostru scump Isus
Îngenunchiat-au Magii si daruri I-au adus
Cu simbol fiecare şi dragoste smerită.

Esenţa Lui Divină-i tămâia aromată,
E aurul cu strălucirea galbenă a Lunii
Menirea de-Împărat şi salvator al lumii
Iar însuşirea omenească e-n smirna cea curată.

O! Fii slăvită Sfântă zi de naştere a Celui Întrupat
Din Duhul Sfânt şi Maica Născătoare
Lumină a iubirii Atoate ocrotitoare
Cu rugăciuni, spre Tine vin, cu sufletul curat.

În veci de veci să-ţi fie Numele lăudat
Şi pentru mici păcate, Te rog a-mi da iertare
Arată-mi calea dreaptă şi viaţa-n cumpătare
Primeşte-mă la Tine cu copiii, pe care Tu Isuse, la Tine I-ai chemat.

24 Noiembrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Voi fi poet

Cât Soarele răsare dimineaţa
Şi se înalţă în miez de cer, în miez de zi
Cât Soarele se stinge-n moartea zilei
Iar noaptea cât urmează după zi
           Eu fi-voi doar poet.

Voi observa plăcere şi durere
Îndurerat abjectul îl voi fi privind
Voi contempla întreaga frumuseţe-a lumii
Şi gând în rânduri de cuvinte am să prind
           Fiindcă eu voi fi poet.

Ştiu că-ndoieli ades mă vor cuprinde
Îmi va fi poate greu s-aleg
Ce este rău de ce este mai bine         
Şi taine, adevăr, n-am să dezleg
           Dar fi-voi doar poet.

O viaţă-n străduinţa de a face bine           
Aş vrea să fie traiul meu pe-acest pământ
Sã las în urmă numai gânduri bune
Credinţa în Iisus sã-mi fie legământ
           De om si de poet.

15 Octombrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Aer duminical

M-am trezit duminicã în dimineaţă
Şi ducându-mă în camera de lucru unde
Mama deschisese geamul
Am respirat adânc, privind la galbenele frunze,
La o gingaşă pisică scărpinându-se
La porumbeii ce zburau ca o cenuşă închegată
Şi la stâlpul de iluminat stins şi odihnindu-se de-o lună.
Ce plăcut aer duminical!

13 Octombrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Sonetul sorei Victorița

Privirea-mbrăţişază cu-a ochiului culoare
O gingaşă mireasă a Domnului Isus
Frumoasă ca un Inger luminat de soare
Ce dragoste, credinţă in suflet ne-a adus.

Par hainele-i smerite, imense, mari petale
De tainică lalea întunecată
Cu albă stălucire minunată
Ce este chipul ei cu ochii de migdale.

O!Ce transfigurare! Lumini de diamant
Apar pe faţa ei când spune rugăciunea
Şi nu cunosc măsură să îi apreciez înţelepciunea
Pe care ne-o împarte cu glasul ca frunza de acant.

O! Scumpă a noastră Sora Victoriţa,
Cum oare pot să îmi exprim recunoştiţa?
Tot sufletul şi viaţa le-parţi treptat cu noi,
Colegilor şi mie ne dăruieşti ştiinţa,
Căldura şi iubirea ne-nvăluie fiinţa
Respect şi neuitare – primeşte de la noi.

12 Octombrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Târziu

Târziu, când şi florile mor,
Când bruma-n argint le îmbracă
Şi-asupră-le plouă tot plumbul din nor
Un gând melancolic mă-ncearcă.

E-atâta tristeţe-n finalul de toamnă
Cu zile prea scurte şi reci
Şi frigul din oase te-ndeamnă
Spre zone mai calde să pleci.

Garoafe şi spid-eri feerici !
V-admir flori venite din sere
Privesc şi devin ochii mei exoftalmici
Iar inima flori, încă-mi cere.

Prea scumpe cu preţul cam iute !
Pe foi de hârtie creez
Tot soiul de flori nevăzute
Şi-n grabă ,frenetic, pictez.

E-atâta tristeţe-n finalul de toamnă,
Cu zile prea scurte şi reci,
Când frigul şi-n suflet se-adună
Te-ntrebi: unde, oare, să pleci?

10 Octombrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

O pasăre să fiu aș vrea

O pasăre să fiu aş vrea
Să dau din aripi şi să zbor
Să plutesc deasupra oamenilor
Să nu mai am de mers pe jos atâta drum
Să plutesc uşor şi lin
Să văd totul de la înălţime.
Un porumbel mic şi alb doresc să fiu
Un porumbel al păcii care să plutească prin înalturi…
Un porumbel al fericirii şi al dragostei să fiu
Şi aş fi foarte bucuros
Să aduc dragoste îndrăgostiţilor şi să-i căsătoresc.

Un porumbel
Un porumbel
Un porumbel
Un porumbel

Atât!

Octombrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Pact de neagresiune

În miez de ziuă călduroasă
Căzută de pe-un ram
Urca omida mică și păroasă
Pe plasa de la geam.
Mergea destul de iute
Dar când ajunse sus
Ea cade printre cute
Și cu burtica-n … sus.
Pornește iar în grabă
Parcurge iar traseul
De parcă are-o treabă
Și-nvinge astfel greul,
De a urca a opta, a noua oară chiar
Și-ajunsă-i sus omida:
Efortul nu-i fusese în zadar.
Așa gândisem sincer apreciindu-i truda
Dar pe neașteptate din colțul stâng de sus
Apare un păianjen, iar surda
De omidă pe dulce somn s-a pus.
Ca fulgerul se-aruncă omidei în spinare
Păianjenul cel negru și în aceeași clipă
Se-ntoarce cu viteză, aș zice și mai mare
În stângul colț al plasei. În mare pripă
Se-aruncă și omida în vechiul loc, de jos.
Niciunul din cei doi n-a fost prea curajos.
De ce s-a sfârșit lupta
Ce nici n-a început?
Aș zice mică-i poanta
Nu-i greu de priceput.
Fusese necesară o unică secundă
Spre a se înțelege cine este cel mai tare:
Păianjenul în colț din nou, să se ascundă
Omida jos, să plece “la plimbare”.

Conflictul lor, ca lovitura de karate
Scurt a fost și cred că pot a spune
Fără să mă încarc de mari păcate
Cei doi au încheiat un pact de neagresiune
Și aparent nimic nu s-a-ntâmplat.

Septmebrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Toamna

O! tu octombrie ploios
Dar încărcat de crizanteme,
Ce vin în avalanşă de culori,
Pe care eu aş vrea să ţi le dau
Iubita mea Andreea.

Mi-aduc aminte când ne-am cunoscut
Când tu erai , cu emoţii, concurentă,
Când eu priveam la tine ca vrăjit
Şi neştiind ce boală ai
Curios te-am întrebat.

Toamna când frunzele galbene şi ofilite cad
Când pomii, florile şi iarba se pregătesc a moarte
Când toate străzile sunt pline de foşnetele frunzelor sub paşi
Când multora tristeţe în suflet li se-adună
Doar eu sunt vesel de venirea toamnei
Care-mi aduce bucuria revederii tale la facultate.

Septmebrie 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Sonetul fluturașului

O! Lasă-mă în ochii negri veşnic să privesc
Şi să pătrund în întunericul de noapte
Iar cu săruturi ce vor ţine loc de şoapte
Să-ţi spun de zeci de ori că te iubesc.

Ca pelerină neagră cu unde din velur
Frumosul păr îţi încadrează faţa
De parcă se-mpreună noaptea în zori cu dimineaţa
Şi numai cu săruturi aş vrea ca să te tulbur.

Cât de ameţitoare-i pirueta rotită printre rafturi
Şi-i părul tău ca aripi de negru fluturaş zglobiu
Ca să-l priveşti nicicând nu poţi să te mai saturi.

Cu anii ce vor trece, voi fi bătrân, dar gânduri
Spre fluturaşul negru, ce fi-va argintiu,
Vor alerga nostalgic, să-l caute printre rafturi.

25 August 1996
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)