Category Archives: Literatură și alte scrieri

Retorica financiară

Visăm la bani şi ne lăsăm conduşi de ei în toat-evenimentele
Şi portofelul gras întotdeauna este căutat,
Dar oare-atunci când banii ne guvernează chiar şi sentimentele
Mai suntem oare oameni, sau maşini de numărat?

2005
(poezie scrisă la vârsta de 18 ani)

Aproape de Andreea

Pentru moment prejudecăţile ne distanţează
Şi legile stupide ale oamenilor ne separă
Şi-n timp ce clipa reîntâlnirii tot trenează
Sufletul meu doar cu saline lacrimi se-mpresoară.

În spaţiul dintre noi zid de fantome s-a edificat
Şi forţa pumnului nu-i de ajuns ca să îl năruie
Mă simt, de invizibil, în suferinţă-ncarcerat
Şi unii-mi spun că cică-s liber, dar gratiile dăinuie.

Aceste gratii eu le simt, dar mulţi nu le zăresc
Mă-nvârt anapoda, lovindu-mă-n zerouri
Şi peste tot aceleaşi chei se învârtesc
Dar nu-mi deschid şi mie celula plină de ecouri.

În faţa cuştii mele, palierul se întinde tenebros
Luminile speranţei se-arată doar ca viziune
Şi parcă stau în echilibru pe-un bolovan alunecos
În timp ce pardoseala închisorii se transformă în genune.

Încerc, cu exteriorul, să comunic prin telepatie
Reclamele supremarket-urilor îmi sunt unice scrisori
Şi singura-mi scăpare din această anomie
E să-ţi trimit, din sentimente aeroplane, cu gânduri drept aviatori.

Şi nici nu ştiu de le primeşti sau nu
Dacă prin farmec înspre mine te gândeşti
Sau amintirea mea e pentru tine un subiect tabu
Sau încă, poate că puţin, mă mai iubeşti.

Privesc înapoi şi eşti singura pe care o revăd
Privesc înainte şi eşti singura la care visez
Eşti motivaţia care mă-mpiedică s-ajung o pomenire
Şi numai la tine, fără-ncetare, contemplez.

Mă-ntorc cu-n an în urmă în ale clasei dimineţi
Şi zâmbetul şi ochii şi vocea îţi rememorez
Şi nu ştiu dacă fără ale tale toate frumuseţi
Ziua-mi de naştere o mai sărbătoresc sau o comemorez.

2005
(poezie scrisă la vârsta de 18 ani)

Aliterație

Prin prisma pătrunsă de praf şi de ploaie
A primului poem prefăcut în parfum,
Privesc presupusa prietenie promisă:
Pasiunea-i precoce, dar pretinsă postum.

Plina panoramă de paiaţe şi palavre
Prevestea că parvenita prostime putea
Să primească pretenţioasa prinţesă pralină
Şi nu un poet principial din privata peltea.

Prea târziu, prevăzut-ai, dar, ce-ai pierdut,
Patina profanării tale prinsese-a mea patimă
Şi de prisos ai propus o posibilă relaţie
Pentru că n-ai preconizat că amorul nu poate
Odată ucis să revină, ca sunetul dintr-o aliteraţie.

18.05.2005
(poezie scrisă la vârsta de 17 ani)

Târziile regrete

Ce triste şi inutile sunt târziile regrete
Ce vin şi ne bântuie cinic,
Aducându-ne în amintire greşelile făcute,
Când cu-o persoană ne-am purtat potrivnic,
Deşi prin ea, destinul ne oferise potul.
Dac-aş putea să şterg trecutul c-un burete
Aş scrie din nou totul;
Ce triste şi inutile sunt târziile regrete.

Nu irosi viaţa, fiindcă n-o să se repete
Retrăirea e întruchipată doar de amintiri
A doua viaţă-i de fapt filmul vieţii trecute
În care nu poţi schimba umbrele-n sclipiri
Poţi doar broda peste clişeu cu zâmbete sau lacrimi.
De i-aş fi spus că o iubesc prin vorbe concrete,
Poate că nu aş fi trecut prin patimi;
Ce triste şi inutile sunt târziile regrete.

2004
(poezie scrisă la vârsta de 16 ani)

Elemente vitale

Te-asemeni cu apa:
Tu dai viaţă,
Izvor de frumuseţe
Pe care privindu-l,
privirea-mi fericire-nvaţă,
Izvor de liniştire,
Izvor sublim de pace,
Te-asemeni cu apa,
Cu apa care tace.

Fie ca apa care stinge,
Apa inegală,
Apa care frânge
Şi apa ce te spală,
Apa ce răceşte,
Apa care izbucneşte
Şi apa ce te-ncântă,
Să te îmbrăţişeze-n valurile reci şi pline de suflare
Şi cristalin, buzele să-ţi sărute, apa sfântă.

Fie ca râurile-albastre ce năprasnic curg
Peste stâncoase pietre pline de sticlire
Să prindă viaţă şi să te-nvăluie-n amurg
Şi să îţi dea puterea apei şi viaţa-n nemurire.

Te-asemeni cu focul:
Tu sufletul îmi arzi,
Scânteie de-izbucnire
Ce-aprinzi făclia de iubire,
Scânteie-a frumuseţii,
Scânteie ce-nteţeşte,
Te-asemeni cu focul,
Cu focul ce prăjeşte.

Fie ca focul care arde,
Focul mistuitor,
Focul care nimiceşte
Şi focul nemuritor,
Focul dragostei nestins,
Focul vieţii abia aprins,
Focul care dă lumină,
Focul care dă căldură,
Focul ce-aprinde speranţa puţină,
Focul ce-nscrum preface-o natură
Şi focul care transformă verdele în cenuşiu,
Distant să înconjoare şi să apere a ta făptură
Şi de-ntuneric, veşnic protejată fii de către focul viu.

Fie ca flăcările ce zgomotos se-aprind în şemineie
Energie-mprăştiind dintr-un buştean uscat
Să prindă viaţă şi să te-nvăluie-n scânteie
Şi să îţi încălzească sufletul când frigul e lăsat.

Te-asemeni cu lumina:
Tu ochii-mi luminezi,
Lumină a iubirii,
Lumină dată de Soare,
Te-asemeni cu lumina,
Lumina care dă culoare.

Fie ca lumina ce trezeşte,
Lumina care se refractă,
Lumina care încălzeşte
Şi lumina care e intactă,
Lumina ce se descompune-n şapte,
Lumina care dă vitalitate,
Lumina soarelui de noapte,
Lumina care se transformă-n electricitate,
Lumina care ajută frunza să mănânce
Şi lumina ce-nfloreşte bobocul de nalbă
Să te-mpresoare dimineaţa şi să te trezească,
Fii veşnic îmbrăcată în lumina albă!

Fie ca luminile ce noaptea se aprind feeric
Împrăştiind radiaţii în jurul lor
Să prindă viaţă şi să te-nvăluie când e-ntuneric
Şi să-ţi lumine destinul şi-al tău viitor.

Te-asemeni cu aerul:
Tu eşti indispensabilă,
Aer blând al libertăţii,
Aer care răcoreşte,
Te-asemeni cu aerul,
Cu aerul care pluteşte.

Fie ca aerul din atmosferă,
Aerul lichid,
Aerul sub presiune,
Aerul ce iscă furtune,
Aerul care oxigenează,
Aerul care usucă,
Aerul ce parfumează
Şi aerul primordial
Să te cuprindă într-o tandră adiere mlădioasă,
Fii veşnic ocrotită de aerul esenţial!

Fie ca aerul care se-nvârte-n vijelii,
Care distruge totul fără pic de efort
Să prindă viaţă şi cu fineţe să te-nvăluie
Şi să îţi dea suflare pentru-a stinge a suta lumânare de pe tort.

Fineţea apei îţi conturează trupul,
În ochii tăi revăd lumina,
In al tău suflet a focului căldură,
În al tău glas, blândeţea aerului,
In tine reînvie întreaga natură!

Fie ca apa să-ţi dea puterea ei şi viaţa-n nemurire
Fie ca focul să îţi încălzească sufletul când frigul e lăsat
Fie ca lumina să-ţi lumine destinul şi-al tău viitor
Fie ca aerul să-ţi dea suflare pentru-a stinge a suta lumânare de pe tort.

Fie ca apă, foc, lumină şi aer,
Toate-aceste elemente creatoare
Toate împreună, a ta făptură să-nconjoare
Pentru ca să fii frumoasă şi nemuritoare.

2004
(poezie scrisă la vârsta de 16 ani)

Amintire franțuzească

Fiindcă iubesc o fată pe care Franţa a crescut-o
Şi pentru că nu vreau, nu pot a o uita,
Poeţi francezi, prin poezia voastră,
Aminte-mi veţi aduce despre ea.

Şi ori de câte ori în stihuri mă veţi încânta
Vorbind prin scris în limba graseiată,
În vis o voi vedea şi-o voi rememora
Pe fat-aceasta frumoasă, fermecată.

Şi am să mă gândesc la ea de fiecare dată
Când auzi-voi un cuvânt francez
Şi regretând absenţa ei îndurerată,
Mă voi retrage-n mine ca s-o venerez.

Cântaţi-mi aşadar voi, versuri franţuzeşti
Să pot să plâng la amintirea fetei cu ochi ca de poveşti.

20.03.2003
(poezie scrisă la vârsta de 15 ani)

A existat 1 Decembrie 1918

De veacuri s-au zbătut şi au luptat pentru Unire
Munteni, moldavi şi ardeleni ce-aveau o sfântă năzuinţă
Să-şi întregească ţara şi neamul de-o vorbire,
Să fie România o unică fiinţă.

De sărbătoare, haine, românii au îmbrăcat smeriţi
S-au adunat la Alba venind din trei hotare
Înfăptuind marele vis de-a fi uniţi
Prin proclamaţia recunoscută şi biruitoare.

Străini unul de altul cu emoţie se îmbrăţişau
Le umezeau obrajii de bucurie lacrimi,
Şi gânduri de recunoştinţă pline îndreptau
Spre cei căzuţi ce-au suferit în patimi.

Dar azi istoria de veacuri a ţării pe unii-i deranjează
Din manualele şcolare lipsesc şi domni şi date
Sfidând dorinţa noastră şi ne globalizează
Iar jertfele pe-Altarul de Unire sunt uitate.

Ardealul îl vor unii eliberat de ţară,
Partid Moldovenesc în Iaşi a fost născut!
În timp ce Bucovina plânge dinafară
Şi trist se ofileşte Podul din flori de peste Prut!

Cei mari de sus se bat pentru putere
Cei mici se ceartă … capra vecinului să moară
Cei mari adună-n grabă avere peste-avere
Cei mici se zbat să facă negoț cu apă chioară.

Copiii-s galbeni, triști și calciu n-au în oase
Iar ziua care vine ne-aruncă în abis
Viitor, bani, glorie au fetele frumoase
Ce trupul și-l cultivă pentru a ajunge miss.

E poluată apa, deșeuri ordinare ne invadează glia
Nimic nu facem, deși ecologiști mai toți ne-am definit
Pădurea țării arde ca făclia
O groapă plină de gunoiul altora, am devenit.

E-atâta violență-n vorbe dar și-n fapte
TV-ul ne aduce-n prim plan doar grozăvii,
Privești sinistroșenii și suspini cu șoapte
Vai! Am ajuns o țară de nebuni!

Ne adunăm și azi cu mic cu mare la Sfânta Sărbătoare
Deși cam toți sunt dezbinați și mulți sunt triști
Primiți Eroi ai neamului recunoștința noastră și o floare
Dintr-o frumoasă țară de români turiști.

Plecați prin alte lumi să-și caute bunăstare
Ne te-or uita românii, pribegi fără să vrea
Îți dăruiesc un gând, câteva rânduri și o floare
În veci să îmi trăiești, O! Țara mea!

Decembrie 2000
(poezie scrisă la vârsta de 13 ani, cenzurată de revista școlii întrucăt doamna profesoară care se ocupa de editarea revistei a declarat ca, citez “nu consider că este o poezie de revista unei școli” – adevărul îi supără pe oameni, cu atât mai mult cu cât nu fac nimic ca sa-l schimbe …)

Rondel pentru 1 Decembrie

Mândră se-adună la Alba româna suflare
Sărbătoreşti veşminte izbânda prevestesc
Unirea mult visată, ce şterge reci hotare,
Ne dăruieşte-o ţară pe pământul românesc

De veacuri e nestinsă a fratelui chemare
Român ne este dorul , şi doru-i pământesc
Mândră se-adună la Alba româna suflare
Sărbătoreşti veşminte izbânda prevestesc.

Decembrie Întâi fiinţei noastre îi e îndemn la cugetare
Uniţi cinstim eroii, oameni simpli sau de os domnesc
Umile sufletele noastre ard ca imensă lumânare
Din care lacrimi picurând pe plaiul românesc
Mândră se-adună la Alba româna suflare.

2000
(poezie scrisă la vârsta de 13 ani)

Relaxare

Nu contează de e marţi sau joi, vineri sau duminică
De e ora 1, de e ara 15,
Nu contează de e marţi sau joi, vineri sau duminică.

De e cald, de e dogoare,
De e rece de e ger,
De soţia pentru unghii vrea eter
Trebuie să ai şi relaxare.

Nu contează dacă ai probleme cu soţia,
Dacă e-n spital gravidă,
Nu te mai gândi ce naşte,
Nu te mai gândi dacă o doare sau e tare,
Nu-ţi mai bate capul cu mica creatură
Du-te undeva-n natură
Cu-o văcuţă care paşte,
Ca să ai deplină relaxare

Cu o inimă-nfocată
Du-te la amantă!
Poţi să bei, poţi să fumezi!
Ia să nu-ţi mai ţii regimul!
Trebuie să seci tot vinul!
Să te relaxezi!

1997
(poezie scrisă la vârsta de 9 ani)

Poemul cățelușei gestante

De la drum lung veneam acasă
În locuinţa umedă şi-ntunecoasă
Situată în Golescu la parter
În zgomotosul şi infectul gării cartier.
Lângă lift o căţeluşă drăgălaşă
Deşi era ceva cam uriaşă
Privea la mine cu ochi mari şi teamă
Cerându-mi parcă să o iau în seamă;
În timp ce îmi priveam corespondenţa
Căţeaua îmi adulmeca prezenţa
La uşa mea se-ntinde lungă, lată;imagine şocantă
Privirea mea îi înconjoară trupul. E gestantă!
Avea pe burtă o mulţime de ţâţuci
Umflate, pline cu lăptuci
Căuta un locuşor să-şi ocrotească
Micuţii pui pe care ea urma să-i nască.
S-a ridicat greoaie, m-a privit în faţă
Avea de foame ochii ca în ceaţă
Şi am promis atunci cu şoapte
Că îi prepar urgent un pic de lapte.
Frecam febril în grabă laptele de praf
Ce-avea albeaţă de orez-pilaf
Şi-transparent castronul cum e gheaţa
Turnat-am lapte dulce ca dulceaţa.
Doar trei încuietori mai trebuiau deschise
Când se aude-o voce ce scoală morţi din vise
-“Ce cauţi aici ? Hai! Marş! Afară!”
Şi pielea de pe mine se-nfioară.
Lovită cu piciorul sărmana căţeluşă
Se-ndreaptă speriată spre marea, largă uşă
Fug după ea, o chem cu dulce şoapte
Ea vine şi priveşte castronul meu cu lapte
În ochii mari şi umezi eu îi citesc recunoştinţa
Dar tremurul de frică îi zguduie fiinţa
Şi pleacă, fuge, aleargă, e-atât de-nspăimântată
De vocea grosolană cu vorba îngălată
A omului cel rău ce n-ajută pe nimeni cu nimic
Şi-mpiedică pe alţii să-l ajute pe cel mic.
Şi astăzi văd în faţă castronul meu cu lapte
Rămas pe trotuar în neagra noapte.

23 August 1997
(poezie scrisă la vârsta de 9 ani)