Category Archives: Literatură și alte scrieri

Inima mea prețioasă

Inima mea preţioasă
Inimă ticsită de dragoste
Care se revarsă asupra noastră
Întărindu-ne.

Inima mea preţioasă
Ca astrele cerului senin
Care ne veghează în
Întunecimea serii negre.

Inima mea preţioasă
Ca îngălbenitele frunze
Ale bătrânilor pomi uscaţi
Și amărâţi.

Inima mea preţioasă
Ca macii galbeni
Cu tonurile lor oranj îmbătător
Ameţindu-mă deplin.

Inima mea preţioasă
Ca micile flori de „Nu mă uita”
O! Cât aş dori să ai o rochie din ele
Albastră – roză mi-ai plăcea
Dar tu oricum eşti minunată
Iar corpuşorul fin şi faţa ta dulcică
Mă îmbată.

Inima mea preţioasă
Ca lumânări înfipte
În tortul de ziua ta
O! A mea să fii Luiza!

Inima mea preţioasă
Ca primăvara plină
Cu armonii de culori crude
Înveselindu-ne dragostea.

Inima mea preţioasă
Ca bucuria sentimentului
De a iubi o fată sinceră
Cum eşti tu Luiza.

Inima mea preţioasă
Ca trandafirii roţii
La fel ca inimile noastre vrăjite.

Inima mea preţioasă
Cu tine aş vrea să fiu
Privind prin amurg
La infinitul cerului
Fiindcă inima mea preţioasă
Tu eşti, Luiza.

Septembrie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Cât mă frământă

Cât mă frământă infinitul albastrului cer
Cât mă frământă neliniştea lui întunecată din zilele ploioase
Iar gândurile mele curg sticloase.

Cât mă frământă neînceputul Tău
Divinitate veşnică
Creator al lumii
Atotstăpânitor şi Toateştiutor.

Cât mă frământă de ce există
Mai mult rău decât bine
De ce există mai multă tristeţe decât bucurie
Şi nu dragoste şi veselie.

august 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Orga mea muzicală

Orga mea muzicală
Care-mi cântă serenade
Care te-adorm în deşertul arzător şi nisipos,
Vânturos cu nisip înecăcios.

Orga mea de la biserică
De unde cântă atât de minunat
O muzică aproape chiar de vals
Care te duce la porţile unui castel
Clădit din frunze oranj – verzui şi albăstrui.

Orga mea de lumină
Ce-mi încântă privirile
Ce-mi aduce o zi veşnică
Spre a te privi la nesfârşit.

Orga mea de sunet şi lumină
Ce-mi cântă o muzică rock
Ce vine ca o avalanşă de sunete
Zguduind sentimentele noastre.

Tu eşti plus şi eu sunt minus
Ne atragem, ne iubim
Şi dansăm un dans sublim
În dragoste, în toropeală,
Cântat de-o orgă muzicală.

August 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Statueta mea

Statueta mea dulce înconjurată de iarbă
Statueta mea dulce şi muza care-mi dă idei
Robotul meu care-mi face inima praf
Dintr-o privire ucigătoare
Adorata mea dragă
Inimă a iubirii şi inimă a gingăşiei.

Guguştiucul meu cenuşiu şi vesel
Luându-şi zborul către tine
Porumbelul meu alb şi trist
Trântindu-se de oboseală
Fiindcă nu te-a găsit pe tine adorato.

Porumbelul meu alb şi trist
Este sufletul meu
Fiindcă trebuie să ne despărţim.

Iulie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Muzica mea divină

Muzica mea divină
Care mă ţine în somnolenţă continuă
Visându-te pe tine
Şi nu pe altcineva.

Muzica mea divină
Ca un Înger care ne păzeşte
Cu muzică divină
În paza lui cerească.

Muzica mea divină
Ca Golful Hudson
Trecând din el în Winipeg
Plecând în peninsula Labrador
Ducându-ne apoi în Los Angeles
Stabilindu-ne acolo cu dragoste cu tot.

Muzica mea divină
Cu noi doi
Stând şi privind Oceanul Îngheţat
Ascultând o muzică divină.

Muzica mea divină s-a oprit.
Nu ştiu din ce cauză
Dar … s-a oprit.

Iulie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Încuietoarea mea

Încuietoarea mea care mă încui cu dragostea
Care nu-mi permite să ies
Ţinându-mă strâns lângă ea.

Încuietoarea mea ca o peşteră cu un foc
Ce nu-mi dă voie să mă duc altunde
Decât atunci când focul se va stinge
Dar fiindcă focul e al dragostei
Nu se stinge niciodată
Iar eu nicicând altunde nu voi fi.

Încuietoarea mea care mă încuie
În flăcări de dragoste
Care pe mine nu mă ard
Eu simt numai dragoste.

Încuietoarea mea este stricată
Mi-a încuiat toate ieşirile
Şi s-a stricat…

Iulie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Ulciorul meu de aur platinat

Ulciorul meu de aur platinat
Ca dragostea mea faţă de tine
Şi studioul radio
De unde emiţi tu adorato.

Ulciorul meu de aur platinat
Din care vărs apă în grădina dragostei
Cu maci neîncetaţi, lalele roşii
Şi floarea purtătoare a dragostei veşnice
Floarea de „Nu mă uita”.

Ulciorul meu de aur platinat
Ca un trandafir înviorat
De vocea ta pătrunzătoare
Şi părul tău blond auriu.

Ulciorul meu de aur platinat
Ca un Mickey – Mouse torturat
De o dragoste
De o fată absolvită
Şi adormită şi trezită.

Ulciorul meu de aur platinat
Care revarsă o ploaie
Plină de viaţă şi de dragoste
Ameţindu-ne cu mirosul
Umed – răcoros al ploii.

Iulie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Ploaia

O! Vântule! Tu-mi porţi gândurile
Care se transformă-n nori
Lansând ploaia rece
Şerpuindă pe străzi.

Împreună priveam frunzele copacilor
În bătaia vântului răcoros
Ascultând zgomotul ploii
Şi din când în când
Câte o pietricică bătând în geam.
În liniştea tulburată de un tunet
Zguduitor ca un cutremur,
Apa curgea purtând în ea
Baloane de spumă
Grindina albise asfaltul cu boabe mici ca grâul
Iar Tu ai dat norii la o parte
Luminând cerul şi hârtia mea.

Iulie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 8 ani)

Mărul lui Adam

Mărul lui Adam
Ca o viperă
Ca un şarpe Boa
Victorios
Că am câştigat partida
Cu tine pe o plută
Cu care noi înşine
Să plutim zeci şi milioane de ani
Pe Oceanul Atlantic
Trecând din el în Oceanul Pacific
Trăind la infinit
În îndelungul apei finite
Pe care să plutim
Cu mărul lui Adam
Şi lemne de foc;
Să trecem cândva
Prin Triunghiul Bermudelor
Bahamas, Bermude, Antile!
Ce fascinant! Ce atrăgător!
Atrăgător, distrugător,
Aidoma … dragostei!

Iunie 1995
(poezie scrisă la vârsta de 7 ani)

Cât aș vrea!

Cât aş vrea să mă strecor
Între sânii tăi enormi
Productivi de lapte
Simţindu-ţi răcoarea trupului zvelt.

Cât aş vrea să ne plimbăm
Pe străzi întunecoase şi ploioase
Cu armonii unduioase.
Cât aş vrea să ne trezim în Mexic
Să te plimb prin ţinuturile
Ce poartă urmele şi umbrele
Străvechilor mayaşi.

Femeie, statuetă şi zeiţă
ZEA MAYS
Cu boabe arzătoare din lumina Soarelui
A mea, o! Cât aş vrea să fii Cristina!

iunie 1995
(poezie scrisa la vârsta de 7 ani)