Category Archives: Gânduri și opinii

Despre lideri și șefi …

Am alergie la noțiunea de șef. Mi se pare un concept barbar. Nu-l tolerez. Nu cred că un om poate să fie șeful altui om.

Tot ce putem face este să fim stăpâni pe noi înșine, să fim siguri pe noi, să devenim mai buni, în fiecare zi, în comparație cu ceea ce am fost ieri.

Poți fi lider, dacă ai talentul necesar, dar a fi lider n-are nicio legătura cu a fi șef.

Oamenii le compară și spun că spre deosebire de un șef, un lider e mai bun.

Eu cred că nici nu poate să existe factor de comparație.

E ca și cum ai compara mere cu … tuburi de neon. N-au nicio legătură.

Pe cele dintâi le utilizezi ca să-ți potolești foamea. Pe cele din urmă, pentru a avea lumină.
Ambele variante satisfac câte o nevoie diferită. Dar nu au nimic în comun.

Iar lider nu cred că ajungi dacă te preocupi de aceasta. A fi lider nu este o meserie, în sine.

Lider cred că poți să devii, într-o manieră tacită, modestă, umilă, atunci când îți faci treaba, pe care o ai de făcut, foarte bine. Atunci când pui pasiune în ceea ce lucrezi, chiar dacă munca pe care o desfășori nu este, neapărat, visul tău. Atunci când te implici în ceea ce faci, când depui tot efortul necesar, când ai curaj, când îți pasă de oamenii pe care îi întâlnești pe drum, de oamenii cu care lucrezi, când îți pasă de timpul lor, de viața lor, de fericirea lor. Atunci când ești conștient că nu vei fi niciodată mai bun decât cei de lângă tine, fiindcă singura persoană cu care ai fi capabil, vreodată, să te compari, ești numai tu.

Lider devii în clipa în care, de la sine putere, un alt om își spune în sinea lui “am ce învăța de la persoana aceasta, hai să împart un timp drumul cu el/ea”. Și nu există nici trâmbițe, nici aplauze, nici focuri de artificii și nici urale în piața primăriei. Există doar un gând lăuntric al unei alte persoane că ar avea ceva de învățat de la tine.

De la respect …

De la respect pleacă multe. Și tot acolo se opresc.

Ce viață frumoasă și senină am avea dacă oamenii s-ar respecta reciproc.

Respectul conduce la înțelegere. Dacă respecți pe cineva, îi respecți munca, îi respecți timpul, atunci începi sa îți pui întrebări și să cauți răspunsuri, vis-a-vis de deciziile acelei persoane înainte de-a o interoga. Atunci ai șansa de-a începe s-o înțelegi. Nu înseamnă ca vei fi de acord, neapărat, cu motivele din spatele deciziilor sale, dar o vei înțelege, iar în ziua de astăzi, acesta este un lucru foarte rar.

De câte ori, în drumurile noastre, o întrebare simplă și omenească a primit drept răspuns țipete și ceartă? Din simplul motiv că interlocutorii nu s-au înțeles? Că nu s-au respectat suficient de mult încât să aibă încredere reciprocă, să creadă în puritatea motivelor celui ce adresa întrebarea.

De câte ori în drumul nostru am văzut oameni care se supăra unul pe altul și nu-și mai vorbesc perioade îndelungate, fiindcă nu au înțeles corect un gest, o replică primită? Fiindcă nu s-au respectat suficient de mult încât să nu bănuiască, nefiresc, interlocutorul, de intenții ascunse?

De câte ori am fost călcați în mijloacele de transport în comun de oameni care nu au înțeles încă să-și respecte și înțeleagă partenerii de drum?

De câte ori s-au ars în van iubiri frumoase, fiindcă cei ce se iubeau n-au știut să se respecte, înainte de toate?

De câte ori s-au stricat dialoguri, prietenii, relații, medii de lucru, atmosfere de familie, cercuri de prieteni, fiindcă cei implicați au uitat să se respecte? Au uitat să lase respectul să-i conduca spre înțelegere, înțelegerea spre raționare, raționarea spre comunicare eficientă iar comunicarea spre consens?

De câte ori am văzut violență, distrugere, haos, natură ciopârțită, păduri defrișate, animale măcelărite, oameni uciși pentru că unii oameni n-au înțeles să respecte natura, să lase existența lor să curgă în echilibru cu tot ceea ce ne înconjoară?

De câte ori, de câte ori, de câte ori?

Oameni buni, dragii mei, … învățați să vă respectați reciproc. Obișnuiți-vă! 

Învățați să acordați și să primiți respect. Apreciați importanța naturală a rspectului.

Nu ca pe un instrument de creștere a orgoliului, nu ca pe o sursă de scuze sau impostură, ci ca pe un factor natural de care avem nevoie în viața noastră, la fel cum avem nevoie de aer sau de apă.